Fenomenul „Am eu un băiat” este un fenomen specific culturii noastre sociale, economice și politice, care reflectă un amestec între neîncrederea în instituții sau proceduri și valorificarea relațiilor personale ca mecanism de rezolvare a problemelor.

Un exemplu notabil este domeniul achizițiilor publice, unde principiile reglementate prin lege, precum nediscriminarea,  transparența sau tratamentul egal, sunt adesea lăsate în umbră de criterii informale sau relaționale. Aceste criterii sunt simple:

• „Îl cunosc, deci am încredere”;
• „Îmi garantează cineva că merge”.

Astfel, deși legea 98/2016 stabilește că alocarea contractelor publice trebuie să fie realizată cu respectarea unor principii clare și obiective, realitatea demonstrează că procesul e deseori deturnat de nepotism, favoritism sau simpla lipsă de competență a celor implicați. Fenomenul „am eu pe cineva” devine regula nescrisă care domină procesul, iar rezultatele sunt proiecte incomplete, risipirea resurselor și perpetuarea corupției.

În afara politicii, fenomenul capătă alte dimensiuni, dar nu își pierde esența. Atunci când ai nevoie de un instalator, un avocat sau chiar un consultant pentru proiecte complexe, tendința naturală este să cauți o recomandare. Întrebarea clasică, „Știi pe cineva bun?”, pornește de la dorința de a evita riscurile și de a beneficia de experiența pozitivă a altora. Totuși, această abordare aduce cu sine două riscuri majore:

1. Așteptările greșite – Recomandarea nu garantează performanța. Chiar dacă cineva are o experiență bună cu un „specialist”, nu înseamnă că și tu vei avea același rezultat.
2. Lipsa verificării independente – Rareori verificăm în detaliu competențele celui recomandat, bazându-ne doar pe încrederea transferată din relațiile personale.

Atunci când nu avem acces la recomandări, ne bazăm pe publicitate. Totuși, reclamele, oricât de profesionist realizate, nu oferă întotdeauna garanții. Mulți „specialiști” își promovează serviciile cu etichete bombastice: „Peste 15 ani de experiență”, „Excelență în servicii”, dar în realitate nu sunt pregătiți să răspundă cerințelor clienților.

Această discrepanță între așteptări și realitate apare frecvent în domenii tehnice, precum consultanța pentru licitații publice. De exemplu, o firmă de IT care așteaptă o documentație tehnică specifică pentru o licitație se poate confrunta cu un consultant care nu a redactat niciodată un astfel de document, dar care și-a construit o imagine falsă de expert. Rezultatul? Proiecte pierdute și un sentiment general de frustrare față de sistem.

Cum evităm capcana „băiatului recomandat”?

1. Faceți propriile verificări – Oricât de tentant ar fi să mergeți pe recomandări, asigurați-vă că persoana respectivă are experiența și competențele necesare pentru ceea ce aveți nevoie.
2. Analizați istoricul – Cereți exemple concrete de proiecte similare realizate de acel specialist. Este singura cale de a evalua realist capacitatea acestuia.
3. Nu vă lăsați păcăliți de aparențe – O reclamă frumoasă sau o recomandare entuziastă nu sunt garanții. Puneți întrebări, solicitați dovezi.
4. Gândiți critic – Luați în calcul și scenariul negativ. Ce se întâmplă dacă specialistul nu livrează ce ați cerut? Aveți o plasă de siguranță?

Aveţi alte întrebări legate de licitaţiile publice?
https://vreausaparticip.ro/2021/07/30/f-a-q-intrebari-si-raspunsuri-despre-licitatiile-publice/

Dacă aveţi nevoie de informaţii suplimentare, vă punem la dispoziţie numărul nostru de telefon – 0786171858 – şi adresa de email – contact@vreausaparticip.ro!