Astăzi vreau să discutăm despre o cerință frecvent întâlnită în licitații: cum demonstrezi că ai banii necesari pentru a duce la capăt lucrarea? De multe ori, autoritățile cer documente financiare care, la prima vedere, par logice, dar care pot pune în dificultate anumite firme. Recent, am dat peste o situație interesantă, iar soluția găsită ridică câteva întrebări bune. Haide să vedem despre ce e vorba.
Uite ce s-a întâmplat:
Cerința autorității contractante:
Pct. II. 1.2) Capacitatea economica si financiara:
Asigurarea unui cash-flow pentru susţinerea lucrărilor:
Conform informaţiilor din fisa de date a achiziţiei, pentru a face dovada admisibilităţii ofertei:
„Ofertantul dovedeşte ca are acces sau are disponibile mijloace financiare suficiente pentru a realiza un cash-flow de execuţie a lucrării, suplimentar fata de obligaţiile contractuale in desfăşurare.
Valoarea înscrisa in documentele de confirmare a fondurilor va fi de minim 6.096.407,45 lei si va fi valabila pentru o perioada de 6luni.
• Modalitatea de indeplinire: operatorii economici vor răspunde in DUAE prin DA sau NU cu privire la indeplinirea tuturor cerinţelor de calificare (indicaţie globala pentru toate criteriile de selecţie).
înainte de atribuirea contractului entitatea contractanta va solicita ofertantului clasat pe primul loc documentele suport care probează cele declarate in DUAE. Documentele justificative (suport) includ, fara a se limita:
– documente financiare doveditoare, respectiv scrisori bancare sau din partea unor instituţii financiare de credit, ori alte documente echivalente din care sa reiasa ca deţine sau are aprobat accesul la resurse reale, negrevate de datorii, linii de credit.”
Un ofertant a argumentat că cerința este prea restrictivă și a cerut autorității să accepte și documente de la instituții financiare nebancare (IFN-uri). Solicitarea lui suna așa:
In considerarea cerinţei din documentaţia de atribuire, va rugam sa aveţi in vedere ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, unul dintre principiile care guvernează materia achiziţiilor publice este cel al proportionalitatii.
Tot astfel, conform art. 50 din acelaşi act normativ:
„Autorităţile contractante nu vor concepe sau structura achiziţiile ori elemente ale acestora cu scopul exceptării acestora de la aplicarea dispoziţiilor prezentei legi ori al restrângerii artificiale a concurentei.
In sensul alin. (1), se considera ca exista o restrângere artificiala a concurentei in cazul in care achiziţia ori elemente ale acesteia sunt concepute sau structurate cu scopul de a favoriza ori dezavantaja in mod nejustificat anumiţi operatori economici. ”
De asemenea, in conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (5) din Legea nr. 98/2016:
„ Toate cerinţele privind capacitatea solicitate de autoritatea contractanta trebuie sa aiba legătură cu obiectul contractului de achiziţie publica/acordului-cadru si sa fie proporţionale prin raportare la obiectul acestuia. ”
Nu in ultimul rând, conform art. 31 din anexa la HG nr. 395/2016:
„ (1) Autoritatea contractanta nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publica prin introducerea unor criteriile minime de calificare, care:
a) nu prezintă relevanta in raport cu natura si complexitatea contractului de achiziţie publica ce urmeaza sa fie atribuit;
b) sunt disproporţionate in raport cu natura si complexitatea contractului de achiziţie publica ce urmeaza a fi atribuit. ”
în lumina prevederilor mai sus menţionate si cu scopul de a asigura in cadrul procedurii o competiţie reala, fara a restricţiona participarea la procedura de atribuire a mai multor ofertanţi, solicitam autoritatii contractante sa considere îndeplinita cerinţa de calificare referitoare la asigurarea unui cash-flow inclusiv printr-un instrument de creditare emis de către o instituţie financiar nebancara, a cărei prezentare se va face exclusiv de către ofertantul clasat pe locul 1 potrivit criteriului de atribuire.
Răspunsul autorității a fost următorul:
Se va considera îndeplinita cerinţa de calificare referitoare la asigurarea unui cash-flow inclusiv printr-un instrument de creditare emis de instituţii financiare nebancare (EFN), cu condiţia ca acestea sa fie reglementate de Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi supravegheate de Banca Naţională a României (BNR), a cărui prezentare se va face exclusiv de către ofertantul clasat pe locul 1 potrivit criteriului de atribuire.
Până aici, totul pare rezonabil. Dar ce înseamnă asta în practică? Să analizăm.
La prima vedere, cerința autorității este justificată. Dacă o firmă nu poate demonstra că are bani pentru lucrare, riscul de întârziere sau abandon crește. Așa că autoritatea încearcă să elimine din start operatorii care nu pot susține financiar proiectul. Problema apare când cerințele devin prea stricte și ajung să limiteze accesul la licitații.
Ce înseamnă acceptarea IFN-urilor pentru autoritate?
- Mai mult timp pentru verificare: Spre deosebire de documentele bancare, cele emise de IFN-uri necesită o analiză mai detaliată. Autoritatea trebuie să verifice nu doar autenticitatea documentului, ci și stabilitatea IFN-ului emitent.
- Risc de întârziere: Dacă documentele sunt incomplete sau ridică semne de întrebare, autoritatea riscă să depășească termenul legal de evaluare. Asta înseamnă prelungiri, costuri administrative suplimentare și posibile contestații.
- Posibile contestații: Alte firme participante pot contesta acceptarea IFN-urilor, invocând riscuri legate de validitatea sau soliditatea acestor documente. Contestațiile înseamnă timp pierdut și, uneori, chiar anularea procedurii.
Ce înseamnă acceptarea IFN-urilor pentru ofertanți?
- Mai multe opțiuni: Firmele care nu au acces la bănci pot folosi IFN-uri pentru a obține documentele necesare. Asta deschide piața pentru operatorii economici mai mici sau cei aflați în dificultăți temporare.
- Responsabilitate sporită: Ofertanții trebuie să se asigure că IFN-ul pe care îl aleg este reglementat de BNR și că documentele sunt emise conform cerințelor din documentație. O greșeală mică poate duce la respingerea ofertei.
- Costuri mai mari: În unele cazuri, documentele de la IFN-uri pot fi mai scumpe decât cele emise de bănci. Asta poate afecta marja de profit a firmei.
Ce putem învăța din această situație?
- Pentru autorități, flexibilitatea e bună, dar trebuie aplicată cu măsură. Cerințele mai deschise pot atrage mai mulți ofertanți, dar cresc și complexitatea procesului de evaluare.
- Pentru ofertanți, această decizie poate fi o oportunitate. Totuși, este esențial să înțelegi exact ce se cere și să te asiguri că documentele pe care le prezinți sunt conforme. O clarificare cerută la timp poate elimina orice dubiu.
Pe scurt, acceptarea IFN-urilor e o soluție interesantă, dar nu lipsită de provocări. Crezi că este o decizie corectă? Sau ar trebui să ne bazăm exclusiv pe documentele emise de bănci?
Dacă aveţi nevoie de informaţii suplimentare, vă punem la dispoziţie numărul nostru de telefon – 0786171858 – şi adresa de email – contact@vreausaparticip.ro!
Comentarii recente