Gestionarea polițelor de asigurare emise de firme din afara României pentru participarea la licitații

Recent am avut parte de o experiență interesantă care sperăm să fie utilă și altora.

Unul dintre clienții noștri a ales să folosească o poliță de asigurare emisă de Trustee Capital Management IFN, o firmă cu sediul în Estonia, reprezentată în România de IGATE NETWORK SRL, pentru constituirea garanției de participare la o licitație. Motivul? Erau mai ieftini decât alte firme, iar clientul nostru voia să „testeze” dacă această poliță ar fi acceptată, gândindu-se că ar putea folosi aceeași firmă și pentru o eventuală garanție de bună execuție.

Ne-a luat prin surprindere pentru că decizia nu a fost discutată cu noi în prealabil, iar polița ne-a fost trimisă pentru încărcare chiar în ziua licitației. Timp de rezervă pentru un plan B? Zero. Legislația din România, care reglementează astfel de garanții, poate fi dificil de interpretat chiar și pentru profesioniști, cu atât mai mult pentru participanții obișnuiți.

Autoritatea contractantă a cerut clarificări și ne-a solicitat să prezentăm autorizația BNR pentru firma emitentă. De aici, am intrat într-un schimb intens de informații și cercetări. Răspunsul nostru către autoritatea contractantă a fost următorul:

**Conform prevederilor 154 alin. (4) lit. b) pct. (ii) din Legea nr. 98/2016, „Garanția de participare sau, după caz, garanția de bună execuție trebuie să fie irevocabilă, necondiționată și se constituie prin: (…) (ii) scrisori de garanție emise de instituții financiare nebancare din România sau din alt stat pentru achizițiile de lucrări a căror valoare estimată este mai mică sau egală cu 40.000.000 lei fără TVA și respectiv pentru achizițiile de produse sau servicii a căror valoare estimată este mai mică sau egală cu 7.000.000 lei fără TVA.”

Din conținutul scrisorii de garanție și a informațiilor disponibile spre consultare publică la adresa https://mtr.ttja.ee/taotluse_tulemus/624569, aceasta se încadrează în situația prevăzută de norma juridică anterior menționată, deoarece este emisă de o instituție financiară nebancară din alt stat (în speță, din Estonia), iar valoarea estimată a procedurii se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Acceptarea garanției emise de o instituție nebancară din alt stat al Uniunii Europene reprezintă expresia liberei circulații a serviciilor în cadrul Uniunii Europene, statuată la art. 26, art. 51, art. 56 și art. 63 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. Totodată, se reține că Legea nr. 93/2009 reglementează strict activitatea instituțiilor financiare nebancare din România și a sucursalelor din România ale instituțiilor financiare din alte state, fără a interzice prestarea activităților pe teritoriul României, prin intermediari.

Menționăm și faptul că doar instituțiile financiare nebancare persoane juridice române și sucursalele celor din alte state au obligația notificării prevăzute de art. 5 lit. d) din Legea nr. 93/2009.

Nu există nicio dispoziție națională care să oblige o instituție financiară nebancară să deschidă o sucursală în România pentru desfășurarea activității, cu alte cuvinte stabilirea unui sediu propriu permanent. Aceasta pentru că, intermedierea produselor financiare specifice instituțiilor financiare nebancare între statele membre, poate fi efectuată și prin intermediari, în temeiul dispozițiilor art. 26, art. 51, art. 56 și art. 63 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.

Subliniem, de asemenea, faptul că prevederile art. 154 din alin. (4) din Legea nr. 98/2016 fac distincție între activitatea autorizată de autorități publice în România – bănci și societăți de asigurare – și activitatea reglementată, fără a fi supusă autorizării – instituțiile financiare nebancare.

Mai mult, dispozițiile art. 154 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 au fost transpuse și respectă întocmai principiile T.F.U.E. și permit depunerea de garanții de participare emise de instituții financiare din alte state, fără a condiționa emiterea acestora prin vânzare directă sau indirectă, deci, fără a distinge între canalele de distribuție.

Pentru acest motiv, autoritățile contractante au obligația de a accepta o garanție de participare emisă de o instituție financiară stabilită într-un stat membru, prin intermediarul său din România. Raporturile juridice între instituția financiară nebancară și intermediar sunt reglementate de dispozițiile contractului de mandat, prevăzute de art. 2009 și urm. Cod civil.”**

În urma răspunsului furnizat, clientul a trebuit doar să prezinte polița în original, conform cerințelor autorității contractante. Acest aspect al „originalelor” este încă prezent în activitatea unor instituții financiare din alte state, fiind specificat explicit în polițele lor.

Lecții învățate și recomandări:

1. Consultați-vă întotdeauna cu un expert înainte de a lua decizii neobișnuite: Situația descrisă ar fi putut fi gestionată mai eficient dacă am fi fost consultați din timp. De aceea plătiți un consultant – pentru a vă sfătui și a preveni situațiile complicate.
2. Cunoașterea legislației este esențială: Prevederile legale sunt complexe și, adesea, greu de interpretat. În acest caz, legislația europeană și națională au fost în favoarea clientului, dar interpretarea corectă a fost crucială.
3. Pregătirea este cheia succesului: Lăsați întotdeauna suficient timp pentru a analiza și valida documentele necesare. Surprizele de ultim moment pot pune în pericol participarea la licitații.
4. Originalele sunt încă relevante în anumite cazuri: Este important să verificați cerințele specifice ale emitentului poliței, deoarece detalii aparent nesemnificative, precum utilizarea originalelor, pot influența acceptarea garanțiilor.

În final, totul s-a rezolvat, dar am avut noroc de un cadru legal favorabil. Dacă vrei să testezi o alternativă sau să iei o decizie diferită de cele standard, nu uita: consultă-te cu expertul tău – e aici pentru asta!

Dacă aveţi nevoie de informaţii suplimentare, vă punem la dispoziţie numărul nostru de telefon – 0786171858 – şi adresa de email – contact@vreausaparticip.ro!